Meseria mea m-a purtat pe multe drumuri din judetul Sibiu. Am descoperit o tara frumoasa, peisaje care mi-au taiat respiratia la propriu, am cunoscut oameni ospitalieri, sociabili. Intr-un cuvant, am descoperit Romania altfel decat vazuta la televizor sau pe internet.

Din pacate, am vazut si cealalta fata a Romaniei. Saracia crunta, viata dusa la limita supravietuirii, oameni imbatraniti inainte de vreme, copii cu privirea trista.

​Satul Noistat din comuna Iacobeni, judetul Sibiu. Un sat construit de sasi in urma cu multe sute de ani in jurul unei minunate biserici fortificate. Un monument istoric cu o valoare inestimabila. Cel putin eu asa consider. Acum, biserica este parasita, cu geamurile sparte, zidul rupt. Sute de ani de istorie au trecut sub privirile incremenite ale acestei biserici care acum este uitata.

Biserica fortificata

Pe o strada ce porneste din dreptul bisericii am vazut case ce pareau parasite, in care parea imposibil sa traiasca cineva. Pana am observat un fir firav de fum iesind din cosul casei. Prin urmare, da, aici traieste cineva. 

Casa abandonata

Mai sus, am vazut niste copii iesind dintr-o curte. Noi, imbracati cu haine care sa ne protejeze de frigul iernii, copiii cu haine saracacioase. Si totusi, cu un zambet bland pe fata ne urmareau cum masuram cu acel aparat care lor, cu siguranta, li se parea ciudat. Pentru ca acei copii nu au calculatoare, acces la internet si se intrebau, probabil, de pe ce planeta am aterizat.

Copii saraci

Strazi innoroiate, cateva case ingrijite, multe in ruina si o biserica uitata de lume. E tot ce a ramas dintr-un frumos sat sasesc cladit intr-un peisaj de vis dintr-o tara frumoasa....

Strazi innoroiate